luni, 17 noiembrie 2008

Zile de neuitat la Hunedoara

Uneori e greu sa explici in cuvinte anumite intamplari sau fapte ce se petrec in viata ta sau a mea, totusi merita sa incerci sa o faci, daca simti acest lucru. Stateam si ma gandeam cum as putea incepe aceasta povestire ce am trait-o cu cateva zile in urma cu ocazia desfasurarii finalei Campionatului National de sah destinat nevazatorilor si mi-a fost greu sa gasesc cuvintele prin care sa o pot face.
Un Noiembrie calduros ca de vara ne-a intampinat din primul moment al sosirii noastre in fostul oras al siderurgiei romanesti, acolo unde cu ani in urma mii si mii de tone de minereu, dadeau nastere celui mai important metal cu care omenirea a reusit sa calce pe calea progresului spre civilizatie, dar care din pacate astazi a devenit doar un colos de amintiri din vremurile, cand oamenii misunau in juru-i asemeni unui furnicar. E vorba de Hunedoara oras tacut acum, cu ameni pe fruntea carora se citeste inca parerea de rau a timpurilor in care orasul lor era unul dezvoltat economic si care acum se zbate si el pentru supravetuire, asemeni marilor centre industriale de odinioara ce ar fi putut cu putin interes sa treaca pragul schimbarilor politice din 89 altfel de cat acum. Dar las aceste probleme pe seama celor competenti si ma voi referi aici doar la oamenii pe care i-am intanlit noi sahistii acolo, la atitudinea, atentia si ospitalitatea cu care ne-au primit si cu care ne-au insotit in toata perioada sederii noastre printre ei. Daca as face o ierarhie anume probabil as gresi si nu vreau asta, pentru ca toti ce pe care noi i-am numit gazde , au fost mai mult decat atat, au fost oameni, colegi prieteni. Nu a existat macar un moment in care cineva sa spuna ca nu ii convine ceva. Daca e sa incep cu cineva atunci o fac in primul rand cu angajatele de la receptie; Andra si Anca, doua fete extraordinare, care au dat dovada de o atentie desavarsita fata de noi. In fiecare dimineata ele erau acolo, acolo alaturi de noi, oferindu-ne cafea sau ceai din partea casei. Patronul pensiunii „STADION” pacat ca nu stiu numele sau, dar il stie el si pentru mine, a fost la randul sau un Om care a stiut in permanenta sa fie acolo cand am avut nevoie de dansul. La fel si personalul de la bucatarie si aici as numi-o pe Edyt. Din partea organizatorilor Toti au fost la inaltime incepand cu presedintele filialei Alba-Hunedoara dl. Butu ioan, Dl. Nicu oameni cu care ne-am intretinut si la o palinca, la un vin sau o bere. Doi oameni de suflet care stiu sa faca buna dispoziti din orice. Cand te astepti mai putin ei fac o gluma si uiti de toate problemele ce le ai. Stiu sa te molipseasca cu umorul lor si mai mult, te fac sa nu iti para rau ca i-ai cunoscut. D-na Simona la fel un om extraordinar care la randul sau nu a pregetat nici o clipa sa fie alaturi de noi si sa traiasca la intensitate maxima tensiunea de concurs pe care noi unii din combatanti o capatam cu ocazia unei nereusite. Ea era acolo pentru a ne ridica moralul si a ne da forţa pentru meciul urmator.
O intensitate de oameni adevarati, la metru patrat cum rar gasesti in romania asta a noastra plina de nevoi si griji. Va multumim domnilor, domnisoarelor si doamnelor gazde pentru tot ce ati facut pentru noi.

Cezar Vieru