De vorba cu timpul

Tu treci ireversibil peste mine, iar seara ma prinde cu gandurile imprastiate aiurea. Tu nu ma lasi niciodata sa spun, -Gata am terminat, pentru ca mai este si-un maine si apoi iarasi un maine, iar eu am mereu ceva de facut. Ma doare ireversibilitatea ta implacabila, si gandul ma doare ca treci peste tot universul, ca treci peste anotimpuri, peste florile primaverii si peste zapezile ernii. Pomul incolteste, omul se naste si tie nu-ti pasa ca si pomul si omul imbatraneste si moare. Parfumul florilor dureaza o clipa, iar frunzele toamna se clatina-n vant. De ce taci? Spune-mi, tu esti vesnic? Sau poate ca de aceea taci, ca si tu ai o viata a ta care trece. Poate taci ca si pe tine te doare ca un alt Timp trece peste tine timp al meu.