La o bere cu cativa concurenti

Dupa o bae buna merge o sedinta foto

La o partida de sah in aer liber Intre runde

Campionatul National de Blitz pentru nevazatori

In decursul desfasurarii semifinalei de sah pentru nevazatori, in una din zilele mai libere, sa desfasurat si Campionatul National de Blitz in organizarea Federatiei Romane de SAH.

Clasamentul primilor Cinci a forst urmatorul:

1 Pirosca Alexandru Tg- Mures 6,5 p
2 Vieru Cezar Botosani 5,5 p
3 Schultz Carol Iasi 5 p
4 Carapit Vasile Buzau 5 p
5 Mogosanu Rodica Gorj 5 P

Semifinala de sah Pentru Nevazatori 2009

Si anul acesta ca si anul trecut, semifinala de sah sa tinut tot la Felix. Sahistii nevazatori sau bucurat de buna organizare a acestei competitii cat si de conditiile de cazare si masa din statiune. Organizatorii in frunte cu d-l Ioan Boit, George Vidican, Mihai Merca etc. au fost ca in totdeauna de o ospitalitate si atentie deosebite. Concursul a debutat pe data de 21 august 2009 si sa terminat pe 26 august. A fost o competitie acerba in care lupta pentru calificare sa dat pana in ultima runda. Eu anul aceste plecasem deacasa cu gandul calificarii lucru pe care l-am reusit abia in ultima runda, fiindu-mi necesara numai victoria, deoarece aveam un bucholtz slab fata de ceilalti care au avut 5,5 p-cte. La remiza terminam pe locul 13. Clasamentul final al celor calificati este urmatorul:

1 Bursuc Mihai Suceava 6,5 p
2 Pirosca Alexandru Tg- Mures 6 p
3 Florea Dorina Bucuresti 6 p
4 Cioana Victor Bucuresti 6 p
5 Vieru Cezar Botosani 6 p
6 Dima Mihai Bucuresti 5,5 p
7 Nistor Mihai Teleorman 5,5 p
8 Predescu Petre Bistrita 5,5 p
9 Irimia Mihai Cluj 5,5 p
10 Carapit Vasile Buzau 5,5 p
11 Bratu George Buzau 5,5 p

Celalalt reprezentant al judetului Botosani Tupilus Tudorel a avut si el o comportare deosebita acumuland 5,5 puncte dar datorita bucholtu-lui mai slab a ocupal locul 14. Numarul participantilor a fost de 35 de jucatori.

De ce amintirile dor?

Zilele acestea stand seara la calculator si ne stiind ce sa mai caut pe net, pe neasteptate mi-au venit in minte anii de scoala ce i-am petrecut la Bucuresti. Am inceput sa ma gandesc la colegii si prietenii mei. Unul din ei Pe nume Dorel Singeorzan a reprezentat ceva deosebit in viata mea din acea perioada, as putea spune ca prin el viata mea a capatat un sens atunci, un sens care ma influenteaza si astazi in bine. - Datorita acelui om, atunci am ajuns sa invat cate ceva despre Dumnezeu ba am luat si hotararea de a ma inscrie intr-un cult crestin - biserica Penticostala-. Astazi nu mai frecventez nici un cult, cu toate caci credinta mea in Dumnezeu a ramas adanc inradacinata in sufletul meu. Problema este ca eu am ajuns la concluzia ca Dumnezeu este mai mult decat se prezinta prin predicile unor oameni, ca Adevarul si Dragostea nu trebuie absolutizate deoarece ele se raporteaza la individ si anume ca fie care din noi avem un adevar propriu si un anumit mod de a iubi, am ajuns la concluzia ca omul trebuie sa aiba o cale de mijloc in lumea aceasta, pe care sa o urmeze, Sa nu fie atasat de nimic, asemeni unui automobil care a pornit catre o destinatie; daca soferul tine drumul drept si este atent sa nu se loveasca de una din marginile drumului va reusi sa ajunga la destinatie cu bine. Bine inteles mai am si nedumeriri si incertitudini vizavi de anumite lucruri dar nu le expun acum aici, o voi face poate altadata.
Dar sa revin la acel prieten: Gandindu-ma asa, i-am scris numele pe Google si am dat de el. O multine de amintiri au inceput sa imi napadeasca mintea. Regretul ca anii au trecut sa instalat in sufletul meu, Cu toate ca stiu si pot sa il tin departe; insa nu vreau asta asa ca nu i-am opus rezistenta si i-am dat voie sa ma cuprinda. Ma gandesc ca poate candva ne vom intanli cu toate ca este aproape imposibil, El este undeva in America pe malurile Pacificului iar eu aici in nordul Romaniei. Senzatia de neputinta i-mi provoaca o durere sufleteasca si sunt trist ca oameni care se iubesc stau separati de timp si spatiu pe aceasta planeta. Au trait o perioada impreuna si se despart pentru a nu se mai intanli.

De vorba cu timpul

Tu treci ireversibil peste mine, iar seara ma prinde cu gandurile imprastiate aiurea. Tu nu ma lasi niciodata sa spun, -Gata am terminat, pentru ca mai este si-un maine si apoi iarasi un maine, iar eu am mereu ceva de facut. Ma doare ireversibilitatea ta implacabila, si gandul ma doare ca treci peste tot universul, ca treci peste anotimpuri, peste florile primaverii si peste zapezile ernii. Pomul incolteste, omul se naste si tie nu-ti pasa ca si pomul si omul imbatraneste si moare. Parfumul florilor dureaza o clipa, iar frunzele toamna se clatina-n vant. De ce taci? Spune-mi, tu esti vesnic? Sau poate ca de aceea taci, ca si tu ai o viata a ta care trece. Poate taci ca si pe tine te doare ca un alt Timp trece peste tine timp al meu.