Îmi pare aşa ciudat
C-avem atâta vreme pentru ură,
Când viaţa nui decât o picătură
Între acest moment şi celălalt.
Si-mi pare trist si fara de-nteles,
Ca nu culegem flori,ca nu iubim.
Că nu privim la cer mai des
Noi, care atât de repede murim.
Opreşte-te o clipă dragul meu,
Din goana ta nebuna
Şi uite-te în jurul tău,
Să vezi că viaţa poate fi mai bună.
Să ştii că vreme multă n-ai,
În astă lume să trăieşti
Şi vei lăsa în urmă tot ce ai,
Aşa că-nvaţă să iubeşti.
Aceasta poezie am facut-o in urma unei iesiri in oras. Intrasem intr-un magazin si undeva pe un perete era scris un mesaj format din cateva randuri. Aceste randuri mi-au dat inspiratia de a face aceasta poezie care sper sa va faca sa priviti si sa ganditi viata intr-un mod cu totul si cu totul special. E viata mea si e viata voastra, de aici apar diferentele si modurile de a fi ale fiecarui individ.
